Don Juan
O persoană atinsă de acest sindrom are o imagine foarte bună despre sine – ceea ce nu este tocmai greșit, stima de sine fiind o comoară pe care este bine să o cultivăm cu toții, doar că acest tip de personaj se crede superior tuturor, având o stimă de sine exacerbată.
Don Juan-ul zilelor noastre este un împovărat al sorții, un nefericit, veșnic în căutarea sufletului pereche, al jumătății ideale, al sufletului geamăn, veșnic nemulțumit.
Expert fiind în arta seducției a prins din zbor care este trend-ul și știe clar ce vor să audă de la el potențialele partenere, a învățat care le sunt vulnerabilitățile și așteptările, acestea nefiind nici multe și nici atât de complicate.
Căutarea în sine nu este o problemă și nici căutatul, ci modul în care caută Don Juaniștii este problematic. Mint, înșeală, manipulează, se victimizează, sunt dezinvolți și lipsiți de scrupule, fără să-le pese de răul pe care comportamentul lor îl pot produce asupra altora.
Un Don Juan nu caută ca să găsească. Plăcerea supremă a Don Juan-ului este vânătoarea, procesul în sine îl fascinează, însă își pierde rapid interesul față de pradă.
Un Don Juan care se respectă este obsedat de control. Nevoia de a deține controlul absolut asupra a tot și a toate în cazul acestor personaje este patologică, de aceea implicarea lor afectivă este inexistentă.
La Don Juan inteligența emoțională este absentă și orice formă de apropiere, de implicare emoțională îl înspăimântă. Apropierea emoțională o asociază imediat cu pierderea controlului. Vede femeile ca pe niște instrumente de care se poate servi după bunul său plac pentru a-și atinge obiectivele și își poiectează impotența emotională asupra victimelor, inducându-le ideea că nu sunt good enough – adică el vrea și poate, dar n-are săracul cu cine. Știe să fie singur, nu și împreună. Lipsit de afectivitate, este un personaj destul de trist, mai că-ți vine să-i plângi de milă.
Cum acționează?! E încântat de tine, de fizicul și aspectul tău, îți face complimente în funcție de ce te preocupă mai mult, te încurajează, te laudă, e încântat de tot ceea ce îi spui, nu-ți face reproșuri, mai că-ți vine să fredonezi: ,, …gândim la fel, simțim la fel, iubim…,,, ce să mai, compatibilitatea perfectă, un alt termen speculat din plin în zilele noastre. Foarte devreme în relație poate aduce în discuție subiectul căsătoriei, țoți bărbații știu că, în general, femeile nu caută o aventură, îți explică ce dorește și cum înțelege să-și educe copiii pe care bineînțeles dorește să-i aibe cu tine.Oricum, un psihopat se preface că este „bun” doar faţă de cei care prezintă pentru el un interes de moment. Niciuna din calităţile lui pozitive, mai ales raportate la alţii, nu este reală.
Un Don Juan nu spune niciodată, nu, indiferent de ce-ți dorești, e adorabil, până te trezești. În aparență, este partenerul perfect. Foarte devreme în relație își dorește intimitatea fizică – dacă la a treia, a patra întâlnire încă spui ,,nu,, se va strădui să aducă relația pe muchie de cuțit, îți va sugera că nu e sigur că veți putea avea un viitor împreună, iar după ce cedezi o să devină foarte ocupat, n-o să mai aibă bani, va lua totul în glumă sau va răspunde în doi peri, pentru că după ce-și atinge obiectivul va dori să fie din nou liber, pentru a-și relua ritualul.
Cum te ferești de el…pentru că de schimbat nu-l poți schimba. Nici să nu-ți treacă prin cap. Dacă la femme fatale din tine crede că-l poate schimba se înșală amarnic și ar trebui să te gândești dacă nu cumva te-a atins sindromul salvatorului. La psiholog nu va merge acest tip de personalitate decât dacă va vrea să seducă psihologul și atunci automat tu vei fi exclusă din peisaj. Mizând că tu vei fi aceea care-l cucerește iremediabil pe inabordabilul emoțional, camuflat subversiv sub masca șarmului vei ajunge tu la psiholog, pentru că în cazul psihopaţilor carismatici, e foarte uşor să rememorezi efervescenţa fazei iniţiale, să o socoteşti „iubire romantică” şi apoi să cauţi motivele de despărţire şi abuz la tine şi nu la partenerul bolnav, însă prototipul de Don Juan are un farmec aparte numai în operă şi ficţiune. În viaţa reală, astfel de personalităţi aduc cu sine numai dezastre.
Învață să-i citești pe așa numiții sociopați și escroci sentimentali – învățând fizionomie vei ști din prima clipă cine este too good to be true. Fețele noastre ale tuturor, nu mint niciodată. Nici măcar cele asupra cărora s-a intervenit medical. Învățând fizionomie vei putea ulterior să construiești profilul psihologic al oricărei persoane dorești pe baza datelor culese chiar și din fotografii, inclusiv din cele postate în mediul online.
DA și iarăși DA! Mi-ar fi plăcut să spun NU sau că rezultatele pot fi evazive, dar, adevărul este că se pot elabora profiluri psihologice riguroase de personalitate, chiar de psihopatologie, individuale și/sau de grup după câteva minute de observație a fizionomiei, a limbajului, intonației, gesturilor și expresiilor faciale. Învață fizionomie și te vei cunoaște pe tine și vei ști sigur cu cine să stai de vorbă sau nu. Vei înțelege că poți să stai de vorbă cu oricine, de ce nu, dar vei ști și cum să abordezi persoana respectivă, care-i este potențialul, până unde poți merge, când să te oprești, dacă este cazul să abordezi o anumită persoană.
Dacă te-ai întâlnit cu Don Juan, n-a fost întâmplător, dacă nu, nu se știe niciodată când îl poți întâlni și dacă te cunoști tu pe tine foarte bine, s-ar putea să-l privești altfel și reține că pentru el conceptul de „persoană potrivită” sau de „iubire adevărată” nu are o semnificaţie reală pentru că el, pentru că nu poate iubi cu adevărat.
În fond ,, …Don Juan nu era un ipocrit.,, Octavian Paler, Calomnii mitologice, ediția a III-a
,,Ochii sunt exact ca ferestrele; dacă nu te uiți pe ele, ele nu văd.,,
Osho
www.fizionomist.ro
https://www.instagram.com/accounts/edit/
Comentarii